Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru ¿i o Floarea Soarelui. Într o zi, Zmeul i-a dat Florii un bä ¿i o äa, ca un fel de undi¿a, ¿i i-a spus: "Ai încredere ca, atâta timp cât stau lânga tine, bäul e prins de cer ¿i nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s-a agäat de funia bäului, a urcat pe inima, a închis ochii ¿i-a început sa se legene. Fiecare bataie a inimii ¿inea locul unei caramizi. A¿a î¿i construiau lumea. Dupa câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din gre¿eala Cerul. S-a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamânt ¿i într-o secunda sa se faca ¿andari. Când Zmeul s-a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i-o broda pe suflet nätea o lacrima. ¿i fiecare lacrima facea sa creasca n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactüi este povestea celor care au îndemânarea sa (se) minta.

Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspec¿iei ¿i al (re)gasirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în deruta existen¿iala, cu alergie la minciuna ¿i cu tulburari de maturitate. Jocul începe cu o singura pista: sufletul tau. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum sa te ntorci, n-ai cum sa te opre¿ti, ci doar sa mergi înainte. Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: "încotro?". Cele 40 de zile de reflec¿ie ¿i sinceritate î¿i dau raspunsul ¿i la final nu mai ai nicio ¿ansa de ezitare... sim¿i exact pe unde s-o iei.